A+ R A-

Credințe religioase, port popular

1.       Credinţe şi practici magice

În satele comunei Balşa exista o credinţă în moroniţe (strigoi) care furau laptele de la vaci, se spunea că se dădea de trei ori peste cap şi se transformau în animale (câini, pisici şi lupi) iar pentru a împiedica intrarea acestora în grajduri, la uşile grajdurilor se puneau obiecte din metal. La persoanele care se credea că au fost strigoi după moarte li se înfigea în inimă un piron. O altă practică magică este cea de descântec, atât pentru oameni cât şi pentru animale, aceasta consta în stingerea unor cărbuni de lemn în apă şi rostirea unor anumite incantaţii.     

2.       Alimentaţia locală

În general alimentaţia specifică zonei este foarte variată constând din legume, fructe, carne, produse lactate şi produse de panificaţie. Specialităţile acestei zone sunt reprezentate prin : întorsuri, plăcinte cu varză (vărzare), cartofi, brânză şi lobode, mămăliga cu brânză, sarmalele, ciorbele, supele, mezelurile de carne de porc, tocăniţele şi de sărbători cozonacul şi turtata.

3.       Portul popular

Pe teritoriul comunei Balşa portul popular mai este îmbrăcat doar atunci când este organizată o manifestare cultural-artistică în general de copii şi adolescenţi. La aceste manifestări se poartă costumele de sărbătoare, aceleaşi care se purtau şi pe vremuri şi care sunt alcătuite din :

-          La bărbaţi – piesele componente sunt : bocanci sau pantofi, pantaloni sau cioareci, cămaşă, centură sau şerpar, pieptar sau laibăr, căciulă sau pălărie.

-          La femei – ghete sau pantofi, cămaşă cu râuri, poale, opreg, cătrinţă, cingătoare, pieptar şi batic.  

Materialele folosite la confecţionarea costumelor erau  în funcţie de anotimp şi anume lâna pentru anotimpul rece şi pânza de bumbac sau cânepă pentru anotimpul cald. După confecţionare pe acestea erau cusute elemente decorative cum ar fi: pe cămăşi sunt cusute cu aţe de diferite culori motive florale şi geometrice ele fiind realizate din cruciuliţe mărunte sau peste fire; pe căciulile de iarnă sunt cusute pene de păun sau fazan precum şi bucăţi de sticlă colorată, mărgele, insigne etc.; baticurile sunt prevăzute cu ciucuri şi cusături; cătrinţele şi opregele pot fi atât brodate cât şi cusute; pieptarele sunt prevăzute cu şnururi colorate cusute sub anumite forme.

4.       Arhitectura populară tradiţională

În satul Almaşu Mic de Munte (Almăşel) este păstrată Biserica ,,Sfinţii Arhangheli’’iar în satul Vălişoara Biserica ,,Sfinţii Arhangheli’’ , cele două biserici ortodoxe fiind declarate monumente istorice. Mai există în cele două sate menţionate mai sus case bătrâneşti construite din lemn şi pământ precum şi unele şuri şi sălaşuri pentru animale. În satul Poieniţa încă se mai păstrează o ,,oloiniţă’’ veche de circa 100 ani. Materialele folosite preponderent la construcţiile vechi sunt lemnul, piatra, pământul şi paiele (la acoperişuri).

5.       Arta populară

În trecut femeile din comună erau recunoscute în ţesutul de covoare în două iţe şi în patru iţe mai ales în covoarele alese cu degetul, confecţionate din lână de diferite culori. Momentan această îndeletnicire nu se mai practică.

6.       Folclor

În satele Voia, Ardeu, Mada, Balşa şi Poiana există formaţii de căluşari care au participat şi participă cu succes la diverse festivaluri ale Căluşarului Transilvănean şi nu numai.

 

 

7.       Morminte şi opere comemorative de război

 

o    Opere comemorative de război

·         Monumentul eroilor din satul Balşa

·         Monumentul eroilor din satul Mada

·         Monumentul eroilor din satul Almaşu Mic de Munte

·         Monumentul eroilor din satul Voia

·         Monumentul eroilor din satul Poiana

·         Monumentul eroilor din satul Vălişoara

·         Trei monumente funerare în satul Vălişoara

·         Monument funerar în satul Balşa în locul numit ,,Dumbrăiţă’’

 

o    Morminte

·         Două movile funerare în localitatea Mada situate pe şaua ce coboară dinspre înălţimea ,,Pleşa Mică’’ spre Valea Rudelor.

·         Construcţie funerară cu manta de piatră în localitatea Galbena în locul numit ,,Mogaiţa’’. 

 

 

Cheile Glodului

o    Cheile Glodului - Strâmtura

După un mers sinuos se ajunge la extremitatea sudică a abruptului care mărgineşte Dealul Grohurilor (741 m). De aici se întoarce cu aproximativ 180º, şi urmărind marginea pădurii, coboară până în firul văii, de unde se continuă pe versantul stâng, spre est, pe la baza abruptului calcaros prelungit din culmea Pleaşa Ardeului. Această ultimă porţiune formează limita de sud a rezervaţiei. în continuare limita merge pe muchia abruptului, îndreptându-se spre nord, şi cu un mers sinuos, care se menţine la 650-700 m, ajunge în prelungirea Măgurii Ardeului, pe care o ocoleşte, urmărind cu aproximaţie muchia abruptului şi limita pădurii.

 

 

 

Obiceiuri populare

1.       Ocupaţii tradiţionale

 

Suprafaţa de teren agricol deţinută de comuna Balşa este de 3358 ha, profilul economic al comunei este preponderent agricol, predominând sectorul zootehnic şi pomicol. Relieful este deluros, impropriu efectuării unei agriculturi moderne, în concluzie producţia este relativ mică. Defalcarea terenului agricol pe categorii de folosinţă se face în felul următor : fâneţe 1479 ha ; păşuni 1380 ha  şi teren arabil 499 ha, principala ocupaţie fiind creşterea animalelor. Cu toate acestea în comuna Balşa nu există obiceiuri păstoreşti deosebite.

Pe raza comunei Balşa funcţionează un număr de patru târguri anuale cu specific animalier şi anume în data de 25 martie, 24 iunie, 15 august şi 26 octombrie.

 

2.       Obiceiuri populare

 

a)       calendaristice :

 

Ø  6 ianuarie – Sfinţirea apei la biserică, după slujba propriuzisă apa şi sarea sfinţită sunt duse acasă şi date la animale pentru a le feri de boli şi a fi protejate de divinitate.

Ø  2 februarie – Întâmpinarea Domnului, se pune zăpadă la bovine sub coadă pentru ca acestea să nu strechea vara

Ø  Martie – în ziua de ,,40 de sfinţi’’, tineretul din satele aparţinătoare comunei se adună şi fac bobotăi peste care sar pentru a fi feriţi de duhurile rele şi pentru a avea noroc tot anul.

Ø  Martie – ,,Sfântul Toader’’, se fierbe grâu şi se mănâncă cu lapte, iar înainte de răsăritul soarelui tinerii necăsătoriţi se spală pe cap cu iederă pentru a avea un păr bogat.

Ø  1 aprilie – se pune arminden la fiecare poartă

Ø  aprilie – ,,Floriile’’, se sfinţesc ramuri de salcie care sunt duse de către credincioşi acasă şi puse în jurul icoanelor pentru a fi feriţi de rele.

Ø  25 decembrie – ,,Crăciunul’’, se merge cu colindul şi cu căluşarul după care se face Balul de crăciun . Crăciunul reprezintă, poate, cea mai mare sărbătoare a anului creştin, alături de Paşti alcătuind „lanţul vieţii”, respectiv naşterea, moartea şi apoi învierea lui Isus Cristos.         

 

b)       Obiceiuri ale ciclului vieţii :

 

Ø  Naşterea – era asistată de o moaşă care avea grijă de mama care a născut, îi aducea mâncare gătită de ea câteva zile la rând, se îngrijea ca preotul să-i prepare apa de moaşă în care scălda nou născutul, timp în care mama făcea diferite lucruri pe care voia să le moştenească copilul său.

Ø  Nunta – în vremurile de demult nunta ţinea două zile, începea dumineca şi se termina lunea, cu o săptămână înainte de nuntă erau invitaţi nuntaşii de către doi feciori cu sticle de ţuică împodobite în mâini care mergeau din casă în casă pentru a anunţa evenimentul. În ziua nunţii nuntaşii împreună cu muzicanţii treceau pe la casa naşilor, a mirelui şi miresei fiind serviţi cu ţuică şi prăjitură. Acasă la mireasă aceasta era înlocuită cu o mireasă mică, apoi cu una mai mare şi doar cea de-a treia era mireasa propriuzisă, gătită în portul tradiţional. Se pleca apoi la biserică pentru efectuarea cununiei religioase, după care avea loc spălatul pe mâini plătit în bani de către nuntaşi. La nuntă importantă era cinstea când nuntaşii cinsteau mirii cu diverse daruri şi turtată, apoi avea loc ,, jocul miresei ’’ contra unor sume de bani şi furtul pantofului pe care naşii trebuiau să-l răscumpere.

Ø  Înmormântarea – ceremonialul de înmormântare începea cu spălatul şi gătitul decedatului, aşezarea acestuia în sicriul în care urma să fie înmormântat în care se mai puneau şi diferite obiecte despre care se credea că-i folosesc acestuia pe lumea cealaltă. Femeile mai în vârstă întindeau o sfoară învelită în ceară de albine folosind ca lumânare care trebuia să ardă până la înmormântare. Seara avea loc priveghiul la care familia dădea de pomană gogoşi, cozonac şi ţuică. A treia zi are loc înmormântarea la care preotul face un necrolog despre decedat, în drum spre groapă la fiecare răscruce de drumuri alaiul mortuar se opreşte şi preotul citeşte o Evanghelie. Ajunşi la groapă preotul face ultima dezlegare după care toţi participanţi aruncă în groapă pământ şi bani pentru a nu-i lipsi pe lumea cealaltă. După înmormântare are loc pomana unde sunt invitaţi toţi participanţii. Timp de trei săptămâni se duce apă de acasă la un vecin pentru a nu-i fi sete mortului. La intervalele de şase săptămâni, şase luni şi un an de zile se ridică câte un parastas de pomenire a mortului.   

    

c)       Obiceiuri legate de viaţa religioasă

 

Ø  ,,Paştele’’ – în postul Paştelui tinerii mergeau în fiecare duminică în cimitir unde aveau loc anumite jocuri : ,, Trei şi fuga’’, ,,La mălai’’, ,,La loptă’’, feciorii îşi pregăteau carbid pentru a puşca cu ţeava în vederea păzirii Paştelor. Fiecare locuitor al satului participa cu făină la pregătitul pâinii pentru paşte şi cu bani pentru achiziţionarea vinului, pâinea fiind făcută în cuptor doar de către o femeie văduvă. Persoana care lua prima paşte oferea ca ofrandă un miel.

Ø  ,,Rusalii’’ – preotul face slujba de sfinţire a apei după care se iasă la Troiţa din sat unde se fac rugăciuni pentru a rodii holdele şi a fi ferite de secetă şi alte calamităţi.

Ø  ,, Crăciunul ’’ – se merge cu colindul. Colindătorii sunt îmbrăcaţi în portul tradiţional, se duc din casă în casă cu ,,Steaua’’, cu ,,Craii’’ şi căluşarul, aceştia sunt cinstiţi de către gazde cu bani, ţuică, cârnat şi colaci.

   

d)       Alte tipuri de obiceiuri

 

Ø  Clăcile – se făceau la seceratul grâului unde se adunau locuitorii satului pentru a uşura această muncă după care se făcea o peană din cele mai frumoase spice iar purtătoarea acesteia era udată cu apă de către locuitorii caselor pe lângă care trecea în drum spre casă. De fiecare dată seara avea loc o petrecere cu muzică, mâncare şi băutură.

Ø  Şezătorile – se organizau mai mult iarna prin rotaţie în casele gospodarilor. La aceste şezători femeile torceau lână sau fuior fie al lor fie al gazdei iar bărbaţii desfăceau fusele, făceau jirebdie pe râşchitor. La şezătoare se cânta, se juca, se spuneau poveşti şi întâmplări hazlii iar în postul Crăciunului se colinda.

Ø  Nedeile – la aceste ocazii fii satului se întâlnesc la masa tradiţională, pe urmă la căminul cultural unde se ţine nedeea propriuzisă participând întreaga comunitate. Acestea se făceau a doua zi de Rusalii în satele Almaşu Mic de Munte şi Poieniţa, a treia zi de Rusalii la Vălişoara iar în prima duminică după Rusalii la Voia.  

 

În comuna Balşa datorită mediei de vârstă înaintată şi a plecării tineretului spre oraşe obiceiurile mai sunt practicate doar sporadic. În general aceste obiceiuri sunt practicate actual doar de unii tineri care au rămas pe aceste meleaguri şi în unele cazuri de către tinerii care vin în vacanţe, concedii, la bunici sau la părinţi. În majoritatea cazurilor vechile obiceiuri au fost modificate prin influenţe aduse dinspre oraşele în care aplecat tineretul de pe aceste meleaguri.

 

Cheile Ardeului

Se află pe versantul răsăritean al Pleşii Mari, paralele cu Cheile Măziiavnd în amonte localitatea Ardeu şi Cheile Glodului.Deşi au o mai mică întindere, prin faptul că versantul stâng adăposteşte urme arheologice de o însemnătate deosebită, ceramică preistorică aparţinând culturilor Wietenberg, Otomani, Coţofeni, prima vărstă a fierului, precum şi o importantă fortificaţie dacică continuată în epoca romană şi urmele unei fortificaţii medievale. Pe versantul opus se află peştera Cofta Sârghilor, cu urme arheologice preistorice şi medieval timpurii. Din anul 2000 aici se desfăşoară cercetări arheologice sistematice.

Biserici

 

 o    Biserica ,,Sfinţii Arhangheli’’ din satul Vălişoara

 

Anul construirii monumentului este dăltuit în cadrul intrării în naos, de pe latura sudică, cadru bogat împodobit patru rânduri de chenare pe motivul frânghiei, al crucilor piezişe, al dintelui de lup şi motivul frunzei de iederă. Pereţii lăcaşului, de dimensiuni importante, înscriu o navă dreptunghiulară şi o absidă răsăriteană decroşată, poligonală cu cinci laturi.

Clopotniţa este înaltă şi suplă, cu foişor pe două nivele. Pictura murală a fost realizată în două etape :

-          un prim veşmânt pictat îi este atribuit lui Iosif zugravul, pictura tâmplei, mai bine păstrată aparţinând secolului al XVIII.

-          Pictura naosului, în parte distrusă a fost executată în secolul următor

 

         

 

 

o    Biserica ,,Schimbarea la faţă’’ din satul Buneşti

 

Biserica cu hramul ,, Schimbarea la faţă’’ a fost ridicată în anul 1872. Pereţii au forma dreptunghiulară, de dimensiuni modeste cu absida altarului nedecroşată, poligonală cu trei laturi. Acoperişul este unitar pe conturul pereţilor şi păstrează sub învelitoarea de tablă zincată, ruginită şi ea, vechea învelitoare, atât în interior cât şi la exterior. Clopotniţa are foişorul în console şi coif şi este scundă . Biserica a avut în patrimoniu cărţi vechi şi icoane pe sticlă. Aceasta nu figurează în evidenţa monumentelor.                               

 

 

 

 

 

 

 o    Biserica ,,Sfinţii Arhangheli’’ din Almaşu Mic de Munte

 

Pereţii au forma de plan cu absida spre răsărit, nedecroşată, poligonală cu trei laturi şi cu partea dinspre apus, a pronaosului cu două laturi ce se întâlnesc în axul longitudinal al bisericii. Aceasta este o biserică arhaică şi unică printre bisericile de lemn ştiute. Clopotniţa este înaltă şi suplă, cu două foişoare deschise, pe arcade cu stâlpi sculptaţi şi cu coif ascuţit.

În apropierea bisericii se află ,, scaunul de judecată’’. Tradiţia judecării, de către bătrâni, a sătenilor ce au greşit grav faţă de comunitate sau faţă de semenii lor, este dovedită de aşa-zisul "scaun de judecată" ce se mai află şi azi în faţa unor biserici din Ţara Moţilor. (Astfel de "scaune de judecată" mai există azi doar în Almaşu Mic de Munte- comuna Balşa şi în faţa Bisericii "Adormirea Maicii Domnului",din satul Brădet, comuna Almaşu Mare.)
      

Cheile Madei

În cadrul sectorului sudic al Munţilor Apuseni se configurează o unitate montană bogată în resurse auro-argintifere, numită în consecinţă Munţii Metaliferi.

Între rocile vulcanice se conturează mai multe bare de calcar, care au dat naştere unui relief caracteristic sub forma unor frumoase defileeşi chei. Între acestea Cheile Măzii ocupă un loc aparte prin dimensiunile şi dezvoltarea reliefului carstic cât şi prin dinamica pantelor.

Cheile sunt rezultatul străpungerii versantului vestic al Pleşei Mari (712 m) de către Valea Balşei, formând astfel pe o lungime de 2,4 km o zonă de un pitoresc aparte. În zona Pleşei Mari se întâlneşte un relief carstic alcătuit din doline, iar în urmă cu 50 de ani, locuitorii satului Mada cultivau grâu pe platou.

La baza peretelui de stâncă numit Piatra Măzii, aflat la nord-est de sat, se poate observa o peşteră folosită drept loc de refugiu în timp de restrişte, numită Peştera Zidită, având o dezvoltare de 545 de metri, cuprizând o serie de stalagmite, stalagtite şi coloane, precum şi o numeroasă colonie de lilieci.

Versantul stâng al Cheilor Madei este dominat de vârful Dosu  (684 m), care oferă un minunat punct de belvedere asupra Munţiilor Metaliferi.

Către mijlocul cheiilor poate fi distinsă forma de amfiteatru natural al versantului drept, şi observa câteva grote numite de către localnici “Căsoaie”. Puţin mai jos se află un izbuc carstic a cărui apă, vara pare rece, iar iarna nu îngheaţă.

La ieşirea din chei  exista la începutul veacului un zăgaz  care abătea o parte din apă către o moară aflată în apropiere. 

Vizitarea cheilor se poate face pe jos sau călare, doar pe timp de vară când vremea este frumoasă, iar apa râului are un debit mai scăzut.

Din anul 1979 Cheile Mada s-a constituit ca rezervaţie naturală, de dip mixt, categoria a IV de management, cu o supafaţă de 10 ha, aflată în administraţia Primăriei Balşa.

Flora.

Exemplare de floră rară şi endemisme: Laleaua pestriţă (Fritillaria montana) şi Jaleşul (Salvia transilvanica), Centaurea scabiosaAllium flavumGalaminthamajoranifolia, etc.

Fauna.

Întâlnim şi o serie de lepidoptere cu efective populaţionare reduse ca Euphidryas aurinia auriniaColias CheriystohemeColias myrmidoneProdotisstolida.

La acestea se mai adaugă şi Vipera cu corn, element de faună ocrotită prin lege.